Municipiul Fălticeni este un important centru cultural, remarcându-se prin numărul ridicat de scriitori, artiști și oameni de știință pe care i-a oferit României. În ceea ce privește numărul de scriitori autohtoni, acesta este al treilea oraș din țară, după București și Iași, însă raportat la numărul de locuitori, Fălticeni este pe primul loc. Aici s-au format 16 academicieni, 12 generali și 60 de doctori în cultură și știință.

Făltceniul este situat în zona de podiș din nord-estul țării și este al doilea oraș ca mărime din județul Suceava. În timpul recensământului din 2011, Fălticeniul avea o populație de 25.723 de locuitori.

Primăria

Istoria orașului:

Orașul Fălticeni a fost întemeiat la sfârșitul secolului al XVIII-lea într-o zonă în care se intersectau o serie de drumuri comerciale, înglobând în timp teritoriile mai multor sate: Cotești, Broșteni, Buciumeni, Oprișeni, Tâmpești, Șoldănești.

Prima atestare documentară a Fălticeniului datează din anul 1490, când satul Fulticenii de pe Șomuz este cumpărat de vistierul Isac de la Neacșa, fiica lui Hanea. O a doua mențiune a satului este făcută în timpul domnitorului Alexandru Lăpușneanu, care îl dăruiește Mănăstirii Moldovița în 1554.

Actul oficial de înființare este hrisovul emis de domnitorul Constantin Moruzzi pe data de 8 august 1780, prin care se decidea întemeierea unui nou târg pe moșia lui Ioniță Bașotă. Acesta se numea la început Târgul Șoldănești sau Târgul Șomuzului, iar din 1826 poartă numele de Târgul Fălticeni. Aici a fost mutată prefectura ținutului Suceava, după ocuparea nordului Moldovei de către Austria în 1775, iar în perioada interbelică a fost reședința județului Baia. Mai târziu, în 1995, orașul este ridicat la rangul de municipiu, împreună cu Rădăuți și Câmpulung Moldovenesc.

La început, orașul a avut un important rol comercial, datorită iarmarocului organizat anual în luna iulie, însă importanța economică a scăzut drastic spre sfârșitul secolului al XIX-lea, din cauza modernizării schimburilor economice. În perioada comunistă Fălticeniul a fost puternic industrializat, dar economia locală a decăzut din nou după 1989.

Proveniența numelui:

Există mai multe opinii în ceea ce privește originea numelui de „Fălticeni”. Unii istorici spun că numele provine de la unul dintre foștii proprietari ai satului Fălticenii-Vechi, și anume Stan Pântece, căruia i se mai spunea și „Foltic”. Alții susțin că cel care i-a dat numele orașului este un colonist sas pe nume Fâln Hannes, care era probabil acel Hanea, tatăl Neacșei, menționat în actul de vânzare de la 1490. O altă variantă a originii numelui este cuvântul „foltău”, care înseamnă scoarță de brad, întrucât la Fălticeni a existat în trecut o pădure de brad. De asemenea, doi brazi pot fi observați pe stema municipiului.

După cum spuneam, Fălticeniul a avut o însemnată contribuție culturală și științifică, prin numărul ridicat de personalități de seamă pe care le-a oferit României. Considerăm că un rol important în realizarea acestei reușite l-a avut educația. De aceea, ne-am propus ca în acest tur să aruncăm o privire asupra învățământului fălticenean, care a contribuit la formarea acestor oameni însemnați. Astfel, vom vizita pe rând câteva dintre școlile cu vechime ale orașului, iar la final Galeria Oamenilor de Seamă, unde vom putea vedea fragmente din viețile personalităților renumite ale orașului.

Turul cuprinde următoarele obiective:

Școala Gimnazială “Alexandru Ioan Cuza”

Colegiul Național “Nicu Gane”

Școala Gimnazială “Ion Irimescu”

Galeria Oamenilor de Seamă

Obiective Bonus:

Ceasul Global din Fălticeni

Ceasul Global din centrul Fălticeniului a fost pus în funcțiune pe data de 1 mai 1985 și este un simbol reprezentativ al orașului. Ceasul metalic indică ora în peste 100 de țări și este o copie a celebrului Weltzeituhr din Berlin. Acesta a fost construit de câțiva meșteri din oraș la inițiativa primarului Costică Arteni, care dorea ca orașul să aibă un simbol reprezentativ, el fiind cel care a adus planul ceasului din Berlin.

Statuia lui Mihail Sadoveanu

Statuia lui Sadoveanu din Fălticeni a fost realizată de Ion Irimescu, din bronzul obținut în urma topirii statuii lui Stalin. În 1975, Maestrul Irimescu avuse o conversație cu Nicolae Ceaușescu, spunându-i că dorește să creeze o statuie a scriitorului Mihail Sadoveanu, pe care să o amplaseze în Fălticeni, dar că nu avea destul bronz pentru aceasta. Ziua următoare, la atelierul din București a maestrului, este adusă statuia lui Stalin din Piața Aviatorilor, care fusese demontată în 1962.