Comunitatea germană din Brăila, în jurul căreia s-a constituit parohia evanghelică, nu este una dintre comunitățile foarte bine cunoscute din orașul port. Azi doar lăcașul de cult neogotic din Bulevardul A.I.Cuza, administrat de o parohie ortodoxă, mai aduce aminte de comunitățile luterane din oraș, dar și din zonă, cum ar fi coloniile Jacobsonthal și Neu-Plotzk (acum Pitulați), dispărute și acestea.
Prima mențiune documentară a germanilor evanghelici din orașul Brăila datează din anul 1844 și se referă la cedarea unui teren pentru un cimitir. Este posibil ca inițiativa constituirii acestei comunități să vină de la parohia evanghelică din Galați. De la Galați vor fi păstorite atât comunitatea din Brăila cât și cea din Jacobsonthal (constituită în anul 1842, actualmente Satul Nemțesc, fost Pisc German, parte din localitatea Baldovinești). Inițiativa de a construi o casă de rugăciune cu 2 camere (una pentru paroh, alta ca spațiu de rugăciune și clasă de școală) datează din anul 1857, moment la care comitetul parohial era încă unul „provizoriu”, dar la 1859 apare deja Ludwig Steege drept păstor al comunității, despre acesta spunându-se ca este un convertit de la catolicism[1].
Între 1862 si 1865 paroh a fost Johann Menninges din Codlea[2]. Ideea lui este să caute afilierea acestei comunități la o biserică ce o poate sprijini mai mult, căci situația materială era precară. În anul 1864 consulul prusac Blücher de la Galați (1851-1877) devine președinte al comunității din Brăila iar obiectivul devine acela de a adera la Biserica Evanghelică din Prusia, pe atunci una dintre cele mai importante biserici luterane din lume, al cărei prestigiu determina unele parohii de emigranți germani evanghelici să i se alăture. La 1865, când parohia număra 165 de suflete, păstor este von Kretschmann, parohul de la Galați. Copiii de vârstă școlară erau în număr de 23, colonia Jacobsonthal număra 70 de suflete. Din 1866 se succed diverși parohi trimiși de Consistoriul din Berlin (Hornemann, Munzel), ce preiau și funcția de învățător.
De la 1869 apare un post de vice-consul german la Brăila (Edmund Pauli) iar această persoană va îndeplini și rolul de președinte al comunității. Începând cu 1874 școala primește ajutor material de la Berlin iar din 1876 vice-consul este Adolf Erfling. Din 1882 apare inițiativa construirii unei noi case de rugăciune și a unei școli mai mari, proiect terminat în anul 1893. Din 1878 se preda și limba română în această școală, a cărei programă urmărea în afară de aceasta în mod strict curicula școlară prusacă. Elevii erau în principal germani evanghelici, dar și alți cetățeni germani, dar în anul 1898 școala va fi autorizată de stat ca școală privată. Astfel școala putea să accepte și elevi negermani. Parohul Winkler (1903-1909) va aduce 3 cadre didactice din Germania pentru cei 100 de elevi ai școlii, din care 44 erau evanghelici. Este menționată și o altă colonie germană evanghelica, “Neu-Plotzk” (1874-1886), azi probabil lovalitatea Pitulați[3].
În anul 1905 comunitatea număra 450 de persoane (este menționată și o filială în suburbia Islaz) iar actuala biserică a fost construită între anii 1907-1908. În anul 1909 filiala parohială Buzău devine parohie iar colonia Jacobsonthal numără 150 de persoane[4]. În anul 1913 este achiziționată casa alăturată bisericii, casă ce aparținut fostului vice-consul german, Adolf Erfling, mort în anul 1909. Astfel școala și locuința preotului pot fi extinse cu mai multe săli de clasă[5]. 263 de copiii erau înscriși la școala parohială în anul școlar 1915-1916.
Intrarea în război a României schimbă însă total starea de fapt a comunității. În anii ocupației școala a fost susținută de armata germană, dar după război școala și biserica au fost puse sub sechestru. În anul 1919 toate comunitățile evanghelice din Vechiul Regat au aderat la Biserica Evanghelică Luterană din România, al cărei episcop rezida, ca și in ziua de azi, la Sibiu. Școala și comunitatea își reiau viața de credință, iar parohul Wagner (1921-1936) trimite la Sibiu rapoarte detaliate despre viața spirituală, școlară și economică a luteranilor. Anii cei mai buni rămăseseră cei de dinainte de război, când școala și biserica erau sprijinite de diverse firme germane[6] din localitate și de diverse instituții din Germania[7], se terminaseră.
Parohii transilvăneni vor păstori de acum înainte la Brăila pe cei 400 de membrii ai comunității (1922), dar numărul lor variază (330 în 1929). În anul 1939 apare pe lângă școală și un internat pentru elevii evanghelici, dar în anul 1940 o mare parte a comunității se alătură germanilor din Jacobsonthal si celor din Dobrogea în evacuarea către Austria și apoi către Germania. În august 1944 rapoartele bisericești consemnează distrugerea școlii și jefuirea bisericii, atât în Brăila cât și în fosta colonie Jacobsonthal, precum și „împrăștierea” comunității[8].
După război cei 55 de membri rămași vor fi păstoriți, împreună cu cei rămași la Jacobsonthal, de parohul de la Constanța[9], apoi până în ziua de azi de la București (15 membrii si parohiei în anul 2010).
Din anul 1985 localul bisericii este închiriat unei parohii ortodoxe, ceea a a dus la menținerea în stare bună a clădirii.
[1] Coincidență de nume cu Dr. Ludwig Steege, ministru de finanțe între 1863 și 1866. Un Ludwig Steege este menționat la 1824 ca elev al Școlii Catolice din București, insă cu mențiunea “acatolic”.
[2] Pe atunci Zeiden în Transilvania, afată încă în Monarhia Habsburgică.
[3] O ultimă “cruce nemțească” pare să se fi păstrat până în anul 1983, vezi https://ivdebw.de/bibliothek_und_archive/bildarchiv/b_suche_f_erg.php?what=2008, dar și https://ivdebw.de/bibliothek_und_archive/bildarchiv/b_suche_f_erg.php?what=2014.
[4] După raportului parohului Hartung, “Bericht der Deutschen Evangelischen Gemeinde zu Brăila über das Jahr 1909” publicat la Brăila în anul 1910.
[5] Singura poză cunoscută până acum a acestei școli: https://ivdebw.de/bibliothek_und_archive/bildarchiv/b_suche_f_erg.php?what=962.
[6] Hoffmann S.&W., Wender&Co., Koralek&Müller, Mendl L.&Co., Meltzer.
[7] Gustav-Adolf-Verein, Allgemeiner Deutschen Schulverein, Auswärtigen Amt (Ministerul de Externe).
[8] După Stache, Christa und Wolfram G. Theilemann (Hrsg.), Evangelisch in Altrumänien. Forschungen und Quellen zur Geschichte der deutschsprachigen evangelischen Kirchengemeinden im rumänischen Regat, 2012, pagina 606.
[9] Ultimul paroh, venit de la Constanța, Gotthilf Weingärtner, împreună cu comunitatea din Brăila: https://ivdebw.de/bibliothek_und_archive/bildarchiv/b_suche_f_erg.php?what=7080.