Sursele din secolul trecut ne evidențiază că: ,,Tot pe strada Domnească, pe locul unde s’a construit noul palat de Justiţie, se înălţa înainte de Unire, marele han al boierului Costache Ventura. Acesta era o clădire măreaţă, cu două aripi, după moda turcească, şi avea două etaje, cu stâlpi şi balcon în faţă. Hanul găzduia musafirii străini cu ,,obraze subţiri“ şi tot aici se ţineau marile serbări ale pârcălăbiei. Pe locul viran ca o piaţă din faţa hanului aveau loc petreceri populare şi se jucau dansuri naţionale; iar pe vremuri de ocupaţie, veneau aici oştile străine, nemţeşti, turceşti sau ruseşti.
Costache Negri, în calitate de pârcălab de Covurlui, dorea să cumpere hotelul Moldavia, fost han Ventura, pe la 1851, pentru instalarea instituţiilor administrative. Alexandru Ioan Cuza, tot în calitate de pârcălab de Covurlui, dă dispoziţii, pe la 1856, să se mute cancelaria Pârcălăbiei, de la marginea oraşului dinspre Vadul Ungurului, la hotelul Moldavia. În acelaşi an, delegaţii Comisiei Europene a Dunării, cu sediul la Galaţi (1856), baronul de Offenberg, al Imperiului Ţarist şi respectiv Edouard Enghelhard al Franţei au fost găzduiţi pentru o perioadă scurtă de timp la hotelul Moldavia, ei mutându-se ulterior, în anul următor (1857), în casa paharnicului Grigore Baldovici.
La 1 mai 1893, se comunica Primăriei Galaţi că se pot pune la dispoziţie fondurile necesare construirii Palatului de Justiţie, de către Ministerul de Justiţie prin Alexandru Marghiloman, Ministru de Justiţie în guvernul prezidat de Lascăr Catargiu. Palatul de Justiţie avea să fie construit pe locul unde a fost ,,Hotelul de Moldavia“, dărâmat în primăvara anului 1895.
Pe locul hanului lui Costache Ventura, viitorul hotel “Moldavia”, dărâmat în 1895, se înalță astăzi opera arhitecților Grigore Cerchez și Anton Vârnav. Fostul Palat de Justiție, pentru Curtea de Apel, Curtea de Jurați și Tribunal, a fost construit între 1912-1923.
Proiectul a fost reluat la 12 aprilie 1912, când G.M. Cantacuzino, Ministru de Justiţie în guvernul prezidat de Titu Maiorescu, încheie un contract cu arhitecţii Grigore Cerchez şi Anton Vârnav ca să întocmească proiectul Palatului de Justiţie, pentru Curtea de Apel, Curtea de Juraţi şi Tribunal. Construcţia trebuia terminată la 1 decembrie 1920, dar lucrările au durat până în 1923. Lucrările au început în anul 1912, dar au fost întrerupte în toamna anului 1914, din cauza izbucnirii primului război mondial.
Lucrările au mai durat până în anul 1927, dar să vedem cum arată astăzi Palatul de Justiţie: „…la care prin retragerea faţadei şi încadrarea acesteia cu două aripi dispuse flancant s-a creat un spaţiu intim de piaţetă de unde sunt puse în valoare calităţile arhitectonice ale construcţiei. În exterior palatul este încărcat cu forme opulente şi ferestre largi, cele superioare având arcuri în plin cintru. Nivelul inferior este un demisol care, la exterior se detaşează prin masivitatea volumelor, a unei ornamentaţii florale mai bogate, având funcţia de soclu, pe care se ridică celelalte două nivele. Arhitectul Gr. Cerchez a căutat să valorifice elemente din arhitectura medievală a Ţării Româneşti, astfel pot fi explicate ornamentele de la ferestre, poate chiar şi faţada din coloane care susţin arcuri trilobate alungite. În exterior, paralel cu faţada, se află sala paşilor pierduţi, acoperită cu o boltă „en berceau”, bogat ornamentată cu stucatură.
Universitatea Dunărea de Jos
Sursele din secolul trecut ne evidențiază că: ,,Tot pe strada Domnească, pe locul unde s’a construit noul palat de Justiţie, se înălţa înainte de Unire, marele han al boierului Costache Ventura. Acesta era o clădire măreaţă, cu două aripi, după moda turcească, şi avea două etaje, cu stâlpi şi balcon în faţă. Hanul găzduia musafirii străini cu ,,obraze subţiri“ şi tot aici se ţineau marile serbări ale pârcălăbiei. Pe locul viran ca o piaţă din faţa hanului aveau loc petreceri populare şi se jucau dansuri naţionale; iar pe vremuri de ocupaţie, veneau aici oştile străine, nemţeşti, turceşti sau ruseşti.
Costache Negri, în calitate de pârcălab de Covurlui, dorea să cumpere hotelul Moldavia, fost han Ventura, pe la 1851, pentru instalarea instituţiilor administrative. Alexandru Ioan Cuza, tot în calitate de pârcălab de Covurlui, dă dispoziţii, pe la 1856, să se mute cancelaria Pârcălăbiei, de la marginea oraşului dinspre Vadul Ungurului, la hotelul Moldavia. În acelaşi an, delegaţii Comisiei Europene a Dunării, cu sediul la Galaţi (1856), baronul de Offenberg, al Imperiului Ţarist şi respectiv Edouard Enghelhard al Franţei au fost găzduiţi pentru o perioadă scurtă de timp la hotelul Moldavia, ei mutându-se ulterior, în anul următor (1857), în casa paharnicului Grigore Baldovici.
La 1 mai 1893, se comunica Primăriei Galaţi că se pot pune la dispoziţie fondurile necesare construirii Palatului de Justiţie, de către Ministerul de Justiţie prin Alexandru Marghiloman, Ministru de Justiţie în guvernul prezidat de Lascăr Catargiu. Palatul de Justiţie avea să fie construit pe locul unde a fost ,,Hotelul de Moldavia“, dărâmat în primăvara anului 1895.
Pe locul hanului lui Costache Ventura, viitorul hotel “Moldavia”, dărâmat în 1895, se înalță astăzi opera arhitecților Grigore Cerchez și Anton Vârnav. Fostul Palat de Justiție, pentru Curtea de Apel, Curtea de Jurați și Tribunal, a fost construit între 1912-1923.
Proiectul a fost reluat la 12 aprilie 1912, când G.M. Cantacuzino, Ministru de Justiţie în guvernul prezidat de Titu Maiorescu, încheie un contract cu arhitecţii Grigore Cerchez şi Anton Vârnav ca să întocmească proiectul Palatului de Justiţie, pentru Curtea de Apel, Curtea de Juraţi şi Tribunal. Construcţia trebuia terminată la 1 decembrie 1920, dar lucrările au durat până în 1923. Lucrările au început în anul 1912, dar au fost întrerupte în toamna anului 1914, din cauza izbucnirii primului război mondial.
Lucrările au mai durat până în anul 1927, dar să vedem cum arată astăzi Palatul de Justiţie: „…la care prin retragerea faţadei şi încadrarea acesteia cu două aripi dispuse flancant s-a creat un spaţiu intim de piaţetă de unde sunt puse în valoare calităţile arhitectonice ale construcţiei. În exterior palatul este încărcat cu forme opulente şi ferestre largi, cele superioare având arcuri în plin cintru. Nivelul inferior este un demisol care, la exterior se detaşează prin masivitatea volumelor, a unei ornamentaţii florale mai bogate, având funcţia de soclu, pe care se ridică celelalte două nivele. Arhitectul Gr. Cerchez a căutat să valorifice elemente din arhitectura medievală a Ţării Româneşti, astfel pot fi explicate ornamentele de la ferestre, poate chiar şi faţada din coloane care susţin arcuri trilobate alungite. În exterior, paralel cu faţada, se află sala paşilor pierduţi, acoperită cu o boltă „en berceau”, bogat ornamentată cu stucatură.