Decizia conducerii Regatului României de a intra în Primul Război Mondial a adus după sine o serie de evenimente nefericite, printre care capturarea a zeci de mii de români și aruncarea lor în spatele sârmelor ghimpate ale lagărelor Puterilor Centrale.
Lagărele (din germanul lager – stoc) reprezentau locurile în care prizonierii de război sau persoanele considerate ostile regimului erau ținute închise și sub supraveghere.
După începerea războiului, germanii au început să ia din ce în ce mai mulți prizonieri. Astfel, până în 1915, aceștia aveau peste 600 000 de prizonieri capturați. Din cauza numărului crescând de oameni, autoritățile germane au pus la punct un sistem de lagăre în care prizonierii erau deținuți și folosiți ca forță de muncă gratuită pentru necesitățile de război. În scurt timp, numărul lagărelor a crescut vertiginos, ajungând să împânzească Germania, Bulgaria și Austro-Ungaria. În Bulgaria, guvernul a stabilit um sistem de peste 20 de lagăre, precum Sofia, Haskovo și Silven.
Mii de români erau ținuți în partea centrală și de vest a Bulgariei, mai exact în zona regiunii muntoase Stara Planina. Imediat după izbucnirea războiului în România, în jur de 16 500 de oameni au fost trimiși în lagăre. Cei capturați erau de obicei bărbați apți de muncă, persoane care au luptat drept soldați sau care aveau o istorie politică suspicioasă, sau membrii ai organizațiilor politice, culturale sau sportive. Femei și copii erau trimiși pentru comportament suspicios, conexiuni cu persoanele luate deja prizoniere, sau proveneau din familii care se opuneau Puterilor Centrale.
Un număr impresionant de prizonieri români a provenit din dezastrul militar de la Turtucaia din septembrie 1916. Aproximativ 28 000 de suflete au ajuns atunci în lagărele bulgărești, unde au fost captivi până în iunie 1918. O personalitate a literaturii românești, George Topîrceanu, a fost la rândul său capturat și dus într-un lagăr din regiunea Planina, unde a stat un an si jumătate, fiind în cele din urmă eliberat la intervenția lui Constantin Stere, scriitor și om politic cu o mare influență în Germania. În cartea sa de memorii din timpul prizonieratului, ,,Pirin-Planina; epizoduri tragice și comice din captivitate”, poetul relatează încercările zilnice prin care trecea pe teritoriul bulgar. Încă de la început se constată tensiunile dintre soldații bulgari și români.
,,Știam că bulgarii ne urăsc de moarte. Cunoșteam de pe acum refrenul lor încăpățânat, pe care l-am auzit de atâtea ori mai târziu, ca pe un leit-motiv al urii lor simple și primitive: Triniasi godina…”.
De asemenea, soldații încercau prin orice mijloc să le insufle românilor frică, epuizându-i psihic și tratându-i cu cruzime.
,,De la spatele lor, câteva mitraliere sunt aduse apoi ostentativ şi îndreptate asupra noastră. Când această pregătire e gata, un ofiţer de-ai lor, încruntat, iese înaintea rândurilor şi ne strigă pe româneşte:
– Închinaţi-vă !…
Toţi cei din jurul meu îşi fac cruce, mărunt şi precipitat. Clipele trec greu, pulsul vremii bate tot mai rar. Câteva vrăbii care se pregătesc de culcare într-o salcie din apropiere înţeapă liniştea mare dimprejur cu ciripiturile lor nepăsătoare…
Cu mâna încleştată pe revolver, aştept prima rafală de gloanţe, ca să m-arunc în dosul unei ridicături de pământ pe care am observat-o în stânga – şi de acolo să alerg îndărăt, spre Dunăre, printre stufişuri. Aveam încă, astfel, o şansă din o mie să scap neatins până acolo…
Dar minutele trec şi nici o împuşcătură nu porneşte de la cei din faţă. A fost, poate, din partea lor, numai un mijloc de intimidare?…”
Condițiile de trai din lagăr descrise de Topîrceanu sunt mizere – bărăcile se asemănau cu niște ,,primitive colibe africane” fiind construite din crengi de salcie și arin. Apa potabilă se găsea greu din cauza contaminării râului Struma ce ducea la epidemii de holeră și dizenterie. Prizonierii aveau la dispoziție niște ,,țevi înguste cu apă salcie și ruginită”. Oamenii preferau astfel să bea apă direct din râu chiar și cu riscul de a se îmbolnăvi.
Poetul prezintă atmosfera din lagăr și modul în care prizonierii reușeau să își ducă traiul de pe o zi e alta, dar și multitudinea de naționalități diferite de acolo.
,,Italienii cântau, franţujii se ţineau de conversaţii, ruşii ― c-au venit câţiva ruşi în urma noastră ― pălăvrăgeau ziua întreagă făcând politică şi punând omenirea la cale. Numai cei patru engleji, aşezaţi pe-un buştean, la o parte, trăgeau din pipă şi tăceau între ei, ceasuri întregi.
Sârbii se ocupau cu gospodăria. Prinşi de mai multă vreme, ei se adaptaseră cu încetul la această viaţă de captivitate. Se înţelegeau mai uşor cu bulgarii, vorbind o limbă asemănătoare, aveau adăposturi mai îngrijite pe dinăuntru şi cunoşteau mici meşteşuguri la care lucrau pentru ei în orele libere. (…)
Duminica dimineaţa se făcea în mijlocul lagărului iarmarocul săptămânal ― un fel de bazar exotic unde, pe lângă articole mărunte de îmbrăcăminte sau de utilitate imediată, se vedeau tot soiul de curiozităţi. Aşezat turceşte pe pământ, fiecare prizonier improvizat în negustor punea în faţa lui pe un şervet obiectul pe care-l avea de vânzare. Bani nu prea se vedeau prin lagăr ― schimbul se făcea în natură. Acest soi de negustorie se chema trampa. Cea mai extraordinară trampă la care am asistat s-a încheiat între un sârb de pe valea Moraviţei şi un franţuz din Normandia de sus: sârbul a oferit un fel de iconiţă sculptată în lemn de nuc ― şi-a primit în schimb o canulă de irigator, din care şi-a făcut o ţigaretă. Ca să-şi puie marfa în valoare, franţuzul se jura că obiectul de care se desparte acum reprezintă pentru el cea mai scumpă şi duioasă aminire din patrie…”
Pe lângă volumul său dedicat zilelor în captivitate, George Topîrceanu a compus poezia ,,De profundis” în care tratează cu un umor deosebit subiectul bătăliei de la Turtucaia, prima strofă fiind semnificativă probabil pentru lunile în care a fost prizonier.
,,Nu, asta nu pot s-o suport!
Curând, e un an și jumătate
De când ați declarat că-s mort
în unanimitate.”
George Topîrceanu nu a fost singurul care să lase mărturii din acea perioadă cumplită. În lagărul din Lamsdorf (Polonia) au fost deținuți 10 000 de români, printre care sergentul Fălculete Ion, din regimentul 30 Muscel.
„Lucram toată ziua la pietriş, la ghiaţă, la brazde, la plug. S-au arat 200 hectare cu Români de-ai noştri, înjugaţi la plug ca boii…Mâncarea era amarnic de rea; pâinea era făcută din cartofi fierţi şi apoi amestecaţi cu rumeguş din lemn. Mai puneau şi câte un săculeţ de făină neagră la 1.000 de pâini. Aveam dreptul la 150 gr. de pâine pe zi; de fapt nu primeam decât 100 gr. Oamenii noştri erau slabi şi prăpădiţi. Când veneau de la lucru, cădeau regulat câte 20-30 la marginea drumului. Când dădeau peste o fârâmă de pâine sau un capăt de ţigară, se făceau 10-15 grămadă, care de care să apuce mai întâi. În iarna 1916-1917, au murit foarte mulţi; erau zile când mureau 100-200 şi-i îngropau pe toţi de-a valma, despuiaţi.”
Captivii stăteau deseori câte 50-100 în baracă, unii fiind chiar nevoiți să aștepte afară până ce baraca lor era construită. Erau supuși
bătăilor zilnice și siliți să muncească toată ziua fără apă și îngrijire medicală.
Prizonierii englezi și cei francezi aveau parte de un tratament mai bun decât românii și sârbii întrucât primeau pachete din stăinătate. De asemenea, românii și sârbii se îmbolnăveau mai ușor – în Germania, românii au avut cea mai mare rată de mortalitate pe 1000 de locuitori – 180. Astfel, în custodia germanilor s-au aflat 142 326 de prizonieri români, dintre care 25 622 au decedat în lagăre.
Primul Război Mondial nu a constat doar în bătăliile sângeroase de pe fronturi. O teribilă luptă pe viață și pe moarte s-a dus și departe de tranșee: în lagăre neprimitoare și reci, unde sute de mii de prizonieri și-au găsit sfârșitul.
Bibliografie:
- George Topîrceanu – ,,Pirin-Planina; epizoduri tragice și comice din captivitate”
- George Topîrceanu – ,,De profundis”
- International Enciclopedia of the First World War – https://encyclopedia.1914-1918-online.net/article/prisoners_of_war_and_internees_south_east_europe
- Historice.ro – https://historice.ro/george-topirceanu-si-prizonierii-romani-din-primul-razboi-mondial/
- adevarul.ro – https://bit.ly/2NtdDZr
- www.porto-franco.ro – https://bit.ly/2QhoaVZ
- DEX