Câmpia și Dealul Filaret au constituit dintotdeauna o zonă de agrement, încă din perioada fanariotă existând fântâni arteziene și „grădini” (denumirea veche pentru parcuri). De asemenea, era o zonă acoperită în mare parte de vii, prin acest lucru autorii de secol 19 explicând „veselia” vizitatorilor care opreau la diversele mustării din zonă.
Papazoglu, vorbind despre principalele cortegii festive ale Bucureștiului zice: Tot aşa era şi cortegiul de la Mitropolie, în ziua de Sf. Constantin şi Elena. Deosebirea era că domnul se întorcea la palat, iar ceilalţi se duceau, după leturghie, de luau dejunul în salonul cel mare din câmpia Filaretului, ridicat pe patru ceşmele de către mitropolitul Dositei. Atât ceşmelele, scara pe care te urcai în salon, cum şi salonul erau împodobite cu frumoase sculpturi şi garnituri de florării în marmoră; deasupra ceşmelelor, sub salon, erau sculptate, în plăci de marmură, cele 12 zodii ale anului. Ce s-au făcut astăzi aceste plăci, marmurile cu sculpturi şi frontispiciul stabilimentului, cu marca ţării şi a Mitropoliii ? Eu bănuiesc cine le-a luat, dar nu voi spune, căci sunt încredinţat că nici o scrupuloasă şi serioasă cercetare nu se va face. După ce luau toţi dejunul în salon, se întorceau acasă veseli de la acest banchet cetăţenesc, creştinesc şi frăţesc, dat de mitropolitul, cu toastele cuvenite, în sunetul meterhanelii şi al lăutarilor. Vom explica indignarea autorului când vom ajunge la fântâna Cantacuzino.
Expoziţia Naţională din Bucureşti (sau Expoziţia Generală Română) a fost organizată în Parcul Carol în anul 1906, cu scopul de a prezenta realizările României atât în domeniile politicii interne şi externe, cât şi cel al culturii (literatură, muzică, pictură, teatru, arhitectură etc.). Regele Carol I a inaugurat expoziţia în ziua de 6 iunie.
In mai putin de un an, zona aflata la periferia Bucurestilor si-a schimbat complet infatisarea in urma unor extraordinare eforturi logistice, urbanistice, peisagistice și arhitecturale. Nu e putin lucru sa poti spune ca s-au „tăiat dealuri, secat bălţi, umplut o vale, săpat un lac mare şi în mai puţin de un an s-a scos la lumină parcul şi grădina expoziţiei„, asa cum a avut Ministrul Agriculturii și Domeniilor, Ion N. Lahovary, ocazia sa spuna in discursul inaugural. Parcul Carol I a fost gândit iniţial ca un “oraş în oraş”, un spaţiu în care ai putea petrece o zi întreagă, întrucât tot ce ai avea nevoie se găsea aici. Dat fiind că a fost inaugurat odată cu Expoziţia Generală Română, era gândit totodată ca un “Romexpo verde”, după cum subliniază urbanistul Andrei Popescu.
Amenajarea iniţială a fost schimbată însă în 1959, cu scopul ca bucureşteanul să nu mai piardă timpul plimbându-se prin parc, ci să ajungă rapid la punctul principal: Mausoleul Eroilor Comunişti.
În anul Expoziţiei Naţionale, România mai aniversa 1800 de ani de când în ţinuturile noastre se stabiliseră primii colonişti romani după cucerirea Daciei de către Împăratul Traian (106 d.Hr.), 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I şi 25 de ani de când Principatele Române deveniseră Regat.
Proiectul a fost inspirat de Expoziţia Universală de la Paris, din anul 1900, cuprinzând pavilioane dedicate industriei, comerţului, agriculturii, silviculturii şi minelor. Sculptorii Dimitrie Paciurea (1873–1932) şi Frederic Storck (1878–1942) au creat cu această ocazie două statui de mari dimensiuni, plasate la intrarea în Expoziţie. Dispariţia lor lasă astăzi parcul mai sărac. Parcul Carol a apărut într-un Bucureşti care se zbătea între rural şi urban. A fost amenajat după ce autorităţile au văzut succesul grădinii Cişmigiu şi au ajuns la concluzia că o astfel de grădină amenajată ar fi necesară şi într-o zona care până atunci era predomninant industrială.
Totodată, la începutul secolului al XX-lea, bucureştenii încep să primească zile libere- o zi, de fapt (duminica), aşa că nevoia de zone de loisir devenea mai mare. De asemenea, începe să se dezvolte transportul public, care il face pe bucureştean să iasă din mahalaua lui.
Suprafaţa totală a expoziţiei — 40 000 m²; pavilioane — 88; drumuri şi şosele — 30 000 m²; alei şi poteci — 71 000 m²; suprafaţa lacului din interiorul parcului — 20 000 m²; 4 200 de arbori mari plantaţi; peste 10 000 de brazi şi arbuşti diferiţi; 49.200 de plante forestiere şi 97.200 de plante înflorate; plantaţiile, pajiştile şi aranjamentele florale — 186 000 m²; conductele pentru iluminat — 34 km; electricitate produsă de două motoare de câte 680 de cai/putere; iluminatul — 5 200 de lămpi incandescente. Ultimul lucru demn de mienționat este că diversele clădiri și monumente existente atunci în parc (o parte dintre ele fiind bineînțeles mutate de către comuniști, ca de exemplu moscheea) au fost proiectate de Ion Mincu care a lansat astfel stilul neo-românesc, stilul care consacrează unicitatea culturii și artei româneștii, fiind inspirat de decorurile bizantino-orientale ale bisericilor noastre medievale și de stilul brâncovenesc.