ISTORIA ȘI SIMBOLISTICA ARCULUI DE TRIUMF DIN BUCUREȘTI

ARCUL DE TRIUMF, SIMBOL AL VICTORIEI

Arcul de Triumf este situat în nordul Capitalei  la intersecția dintre șoseaua Pavel Kiseleff și alte trei bulevarde care poartă numele unor personalități cu rol decisiv în Primul Război Mondial, mai exact bulevardul Alexandru Averescu (comandant al Armatei a II-a), Alexandru Constantinescu (ministru în momentul întrunirii Consiliului de Coroană, care a hotărât intrarea României în război) și Constantin Prezan (comandant al Armatei de Nord și al Marelui Cartier General). Judecând după denumirile primite de bulevardele care înconjoară monumentul, scopul existenței acestuia este evident :  comemorarea victoriei românești în Primul Război Mondial. De asemenea, el mai reprezintă un simbol al regalității, fiind corelat cu întoarcerea Familiei Regale din exilul de la Iași și cu încoronarea  Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României.

ISTORIA ARCULUI DE TRIUMF

Istoria acestui monument începe în 1921, când arhitectul Petru Antonescu este solicitat de primarul din acea perioadă (Matei Gheorghe Corbescu) în legătură cu construirea unui nou Arc de Triumf, deoarece cel ridicat la 1918  putrezise, fiind făcut din lemn. În consecință, Matei Gheorghe Corbescu decide ca noul Arc să aibă un schelet din beton armat și basoreliefuri din ipsos
Petre Antonescu a avut ca model monumentul din Paris, așa că a cerut artiștilor pe care i-a cooptat la lucrări (Constantin Baraschi, Alexandru  Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Cornel Medrea, Dimitrie Onofrei, Dimitrie Paciurea, plus încă zece sculptori italieni) să dea o notă mult mai sobră construcției. Astfel, în 1922, noul Arc de Triumf este inaugurat cu ocazia încoronării noilor suverani. Se spune că parada din 16 octombrie a acelui an a fost de-a dreptul spectaculoasă. Au participat atât reprezentanții a peste douăzeci de țări europene, cât și cei ai Statelor Unite ale Americii și ai Japoniei. La acel moment, pentru români a fost foarte importantă participarea în număr atât de mare a reprezentanților altor state, deoarece a însemnat o largă recunoaștere internațională a noii organizări și granițe ale statului.

Însă și acest Arc s-a degradat puternic din cauza intemperiilor, astfel încât, zece ani mai târziu, situația deplorabilă a edificiului revine în atenția opiniei publice. S-a considerat că felul în care arată Arcul de Triumf defăimează imaginea Micului Paris și, drept urmare, au fost publicate numeroase articole pe baza acestui subiect. Aspru criticat a fost primarul în timpul căruia a fost ridicată construcția.  La acea vreme, cel mai intrigat a fost George Enescu, care i-a scris primarului  ,, Dar adevăratul Arc de Triumf, când?”

În 1935, populația bucureșteană se organizează și contribuie cu 7 milioane de lei la refacerea edificiului. Odată adunate sumele necesare, anul 1936 a fost consacrat integral definitivării monumentului, care a constatat în consolidarea acestuia prin utilizarea granitului de Deva și remodelarea basoreliefurilor din marmură de Rușchița. Arhitectul Victor G. Ștefănescu a fost însărcinat cu controlul tehnic și administrativ al lucrărilor , care au început în aprilie 1935 și au durat un an  și jumătate. Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se împlineau optsprezece ani de la unirea Transilvaniei cu România. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, Regina Maria, a prințului moștenitor Mihai, a membrilor guvernului României și a numeroși invitați de onoare din țară și din străinătate.

Aceasta este povestea monumentului actual. Între timp, el a mai suferit mici modificări. După instalarea regimului comunist, Arcul de Triumf a fost afectat prin scoaterea de pe părțile laterale a  proclamațiilor Regelui Ferdinand  către țară, cu ocazia intrării României în războiul de întregire și cu prilejul încoronării de la Alba Iulia din 1922 și prin scoaterea de pe frontispiciu a efigiilor Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, substituite de două flori mari de piatră. După anul 1989, florile de piatră au fost înlocuite cu două medalioane de bronz care înfățișează chipurile suveranilor.

Trebuie precizat că în București au existat  mai multe Arcuri de Triumf, cu existență temporară.   În 1846, cu ocazia vizitei domnitorului Moldovei, Mihail Sturza, a fost construită prima variantă a Arcului de Triumf. Izbânda românilor în Războiul de Independență din 1878 a reprezentat un motiv bun pentru a construi  un alt edificiu precum  precedentul. Atât la jubileul celor 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I, adică în 1906, cât și cu ocazia victoriei românești din 1918, autoritățile au considerat că este necesară construirea unui monument asemănător.

 

ARHITECTURA ARCULUI DE TRIUMF-SIMBOLURI

Arcul de Triumf este încărcat de elemente arhitecturale cu  semnificație istorică pe toate laturile sale. Dimensiunile și forma  edificiului sunt standard pentru o astfel de construcție- paralelipiped de 27 m înălțime, cu o singură deschidere.

Pe frontonul fiecărei fațade se găsește câte o inscripție.

Inscripția de pe frontonul fațadei de nord „LIBERATOR DE NEAM ȘI ÎNTREGITOR DE HOTARE PRIN VIRTUTEA OSTAȘILOR SĂI VREDNICI URMAȘI AI EROILOR CREȘTINĂTĂȚII FERDINAND I DOMN ȘI REGE AL ROMÂNILOR ȘI-A FĂCUT INTRAREA LA 16 OCTOMBRIE 1922 ÎN CETATEA SA DE SCAUN A BUCUREȘTILOR DUPĂ ÎNCORONAREA LA ALBA-IULIA” amintește de momentul încoronării Regelui Ferdinand și a reginei sale.

Inscripția de pe frontonul fațadei de sud face referire la câștigarea Primului Război Mondial  „DUPĂ SECOLE DE SUFERINȚE CREȘTINEȘTE ÎNDURATE ȘI LUPTE GRELE PENTRU PĂSTRAREA FIINȚEI NAȚIONALE, DUPĂ APĂRAREA PLINĂ DE SACRIFICII A CIVILIZAȚIEI UMANE, SE ÎNDEPLINI DREPTATEA ȘI PENTRU POPORUL ROMÂN, PRIN SABIA REGELUI FERDINAND, CU AJUTORUL ÎNTREGII NAȚIUNI ȘI GÂNDUL REGINEI MARIA”

Inscripția centrală de pe frontonul fațadei de est este  dedicată oamenilor politici și de cultură care au făcut posibilă Unirea: „GLORIE CELOR CE PRIN LUMINA MINTEI ȘI PUTEREA SUFLETULUI AU PREGĂTIT UNITATEA NAȚIONALĂ”.

Inscripția centrală de pe frontonul fațadei de vest  aduce  aminte de eroii de război care au luptat pentru Unire: „GLORIE CELOR CE PRIN VITEJIA ȘI PRIN JERTFA LOR DE SÂNGE AU ÎNFĂPTUIT UNITATEA NAȚIONALĂ”.

Pe lângă aceste inscripții, mai sunt sculptate pe suprafața Arcului date ale confruntărilor din Primul Război Mondial pe frontul românesc: (15 august 1916, 8 ianuarie 1918, 24 octombrie 1918, 10 noiembrie 1918) , efigiile suveranilor din acea vreme (pe fațada sudică) și medalioanele intitulate Bărbăția și Credința. Pe interiorul Arcului putem observa lista localităților unde s-au purtat bătălii între 1916 și 1918: „CERNA”, „JIU OLT”, „DRAGOSLAVE”, „NEAJLOV”, „OITUZ”, „MĂRĂȘTI”, „MĂRĂȘEȘTI”, „RĂZOARE”, „VRANCEA”, „MUNCELU”, „COȘNA”, „BUDAPESTA”.

Împreună cu Catedrala Încoronării de la Alba Iulia, cu Mausoleul de la Mărășești, cu Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman, Mausoleul din Parcul Carol și cu Mormântul Eroului Necunoscut tot din Parcul Carol, Arcul de Triumf se numără printre monumentele care comemorează participarea României la Primul Război Mondial de partea Aliaților, la finalul căruia aproape toate teritoriile locuite de români s-au găsit pentru prima dată reunite la un loc. Probabil este una dintre cele mai cunoscute construcții ale Bucureștiului, deoarece încă are  farmecul pe care l-a avut, odată, întregul București.