Gara este un loc al întâlnirilor și al despărțirilor, al bucuriei și al tristeții, cu un farmec aparte redat de tipologia și forfota oamenilor care aleargă grăbiți de colo acolo, acompaniați de zornăitul trenurilor care vin și pleacă și de anunțurile la megafon care ghidează călătorii, însoțitorii și privitorii în iureșul feroviar.
Una din gările cu parfum de epoca din cetatea Bucureștiului este gara Băneasa, martora multor evenimente mai plăcute sau mai puțin plăcute care a suferit în timp mai multe transformări în funcție de cerințele momentului. Ceea ce este interesant și neobișnuit este ca intrarea spre peronul gării se face prin intermediul unor porți de lemn lucrate cu motive tradiționale românești.
Istoria stației CFR Băneasa se pierde în jurul anului 1888 când a fost inaugurat corpul de clădire numit Gara Mogoșoaia cu destinația transport de mărfuri. Aceasta gară a fost construită în contextul necesității stabilirii unei legături feroviare secundare intre capitală și portul Constanța pentru a evita traseul anevoios și lung din Gara Târgoviștei (actuala Gară de Nord) care străbătea periferiile nordice ale orașului pentru a ajunge în zona de răsărit a acestuia.
Modelul ales în cazul Gării Mogoşoaia a fost preluat de la companiile reprezentate de britanicul G. B. Crawley şi francezul Léon Guilloux, cei care finalizaseră cu câţiva ani în urmă linia Ploieşti-Predeal. Aceştia propuseseră pentru staţiile liniei mai multe tipuri de gări, corespunzătoare importanţei fiecăreia – gări unicat şi de clasele II, III şi IV. Având în vedere importanţa scăzută a Gării Mogoşoaia în sistemul feroviar al Capitalei, a fost ales modelul gărilor de la Băicoi-Căiuţi, încadrate în clasa a III-a.
Un eveniment marcant care s-a petrecut în Gara Mogoșoaia a fost sosirea din refugiul de la Iași (1916-1918) a regelui Ferdinand și a reginei Maria la 1 decembrie 1918, imagine imortalizată de locotenent-colonelul N. Drosso, comandant al Palatului Regal. Deşi imaginile se concentrează asupra convoiului regal, una dintre ele surprinde faţada gării orientate spre oraş, fațada care nu apare in planșele păstrate în fondurile arhivelor. În timp gara si-a schimbat numele prin anii 1920-1930 devenind gara pe care o cunoaștem astăzi sub numele de Gara Băneasa, deservind și traficului de călători și necesităților familiei regale (dubla functionalitate).
Haideți sa ne imaginam peronul gării, în martie 1919, aglomerat de cea mai bună lume trăitoare în Bucureşti. Iată ce povesteşte Regina Maria în momentul plecării intr-o misiune diplomatică la Paris: „Am plecat la 3:10, gara înţesată de oameni, atât de plină, încât nu prea vedeam cum aş putea să dau mâna cu toţi. Toţi miniştrii, generali francezi şi ofiţeri englezi, miniştrii străini, generali români, multe doamne, unii cu lacrimi în ochi, alţii cu feţele radioase şi misterioase, ca şi cum ar fi ştiut raţiunile ascunse ale călătoriei mele”. Mai mult, adaugă ea, „românii mei au o credinţă aproape mistică în puterile mele, ceea ce îmi dă forţă şi mă susţine, dar mă şi nelinişteşte puţin. Cuvântul unei femei poate schimba faţa unor evenimente atât de mari?”
În timpul celui de-al doilea război mondial în urma bombardamentelor aeriene americane din 1944 gara a fost grav avariată, find refăcută în forma în care arată astăzi. În prezent acest corp de clădire, proaspăt vopsit la exterior nu mai este funcțional ca stație CFR ci adăpostește locuințe de serviciu ale personalului CFR și biroul șefului gării.
A doua clădire din ansamblul construcțiilor care descriu Gara Băneasa este cea cunoscută drept ,,gara regală sau pavilionul regal este cea în fața căreia ne aflăm către podul Miorița peste DN1, construită de Direcția Generală CFR în anul 1937-1938 după planurile marelui arhitect Duiliu Marcu, cel care este autorul și altor planuri ale unor edificii importante din capitala gen Palatul Victoria, Academia Română. Gara regala a fost ridicată în scopuri protocolare pentru primirea delegațiilor de către familia regală cât și pentru deplasările acesteia în diferite misiuni iar execuția a aparținut echipei conduse de ing. Mihai Gheorghiu. Noua clădire a gării regale de la Bucureşti trimitea la frumuseţea austeră şi eficientă a Şcolii de Arhitectură şi Artă de la Weimar, Bauhaus. „Nu e o investiţie mare, dar e foarte sincronă din punct de vedere al limbajului arhitectural folosit cu ceea ce se întâmpla în Europa în acea perioadă. Are un limbaj cu trimiteri certe către Şcoala Bauhaus, către arhitectura industrială interbelică românească și din afară. E ceva foarte la zi cu ce se întâmpla în Europa în anii ’20, ’30”, spune arhitectul Toader Popescu.
Gara regala Băneasa a fost martora unui eveniment emoționat și anume revenirea Reginei-mame Elena, cu Trenul Regal din exilulul din Italia la 21 septembrie 1940. După ceremonialul militar din gara Jimbolia unde a fost întâmpinată de regele Mihai, trenul regal a sosit în capitala la Gara Băneasa, iar apoi la Gara de Nord unde mama suveranului a fost întâmpinată de membrii Guvernului și de Armată. La sosirea în Gara Băneasa, Regina Elena a fost informată oficial despre decizia unanimă a Guvernului de a i se recunoaște titlul de regină-mamă a României și calificativul de „Majestatea Sa”.
Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor.
Pavilionul principal, a cărui suprafaţă clădită este de 280 mp, conţine încăperi rezervate pentru persoanele oficiale, precum şi un mare salon de recepţie. Acesta este în acelaşi timp şi holul de trecere spre liniile ferate. Câteva anexe completează staţia: toalete, W.C., camera bagajelor, camera de pază etc.
Construcţia este executată cu schelet de beton armat: faţadele sunt placate cu travertin românesc. Învelitorile sunt în terase, cu scurgerea apelor pluviale către interior. Pardoselile interioare sunt executate din plăci de marmură roz de Ruşchiţa şi marmură neagră de Belgia. Saloanele sunt pardosite cu mochetă în ton neutru.
Uşile şi ferestrele clădirii principale sunt de fier acoperit cu foi de metal inoxidabil. Pereţii salonului de recepţie şi ai holului mare sunt acoperiţi cu lambriuri de lemn de trandafir. Celelalte saloane au lambriuri de nuc; câteva panouri sunt rezervate pentru picturi decorative. (Panoul cu pictura decorativă “Regele şi poporul său”, realizat de comandorul Dumitru Ştiubei şi pictoriţa Olga Greceanu)
Fațada cu vedere dinspre esplanada de acces avea inscriptionată stema Regatului României, în formă medie, realizată în basorelief pe ambele panouri laterale ale imobilului însă aceasta a fost înlăturată de regimul comunist.
Gara avea și un sistem de aer condiționat (poate de proveniența americana) super performant iar uzina pentru producerea aerului cald/rece se afla la subsolul clădirii. La primirea delegațiilor oficiale se acoperea peronul cu un imens covor persan. Șeful gării era cel care făcea mersul trenului atât pentru trenul special cât și pentru locomotiva ante-mergător, care de obicei mergea cu 30 minute înaintea trenului special din motive de securitate.
Gara a fost gara regala până în anul 1947, după care a devenit gara prezidențială. În perioada în care era gara prezidențiala era folosita de Gheorghe Gheorghiu Dej pentru deplasările sale, dar și pentru primirea delegațiilor străine prezidențiale. Ulterior a fost folosită și de Nicolae Ceaușescu și chiar de Ion Iliescu.
Începând din anul 2012, în semn de reînnodare a bunei tradiții dinainte de 1947, Gara Regală Băneasa, gară cu semnificație istorică, este folosită periodic de Familia Regală a României ca punct de plecare și de sosire pentru călătoriile-simbol efectuate de Majestatea Sa Margareta, Custode al Coroanei și alți membri ai Casei regale cu trenul regal.
Tot din Gara Băneasa a plecat pe ultimul drum cu trenul regal Majestatea Sa Defunctă Regele Mihai I al României către Curtea de Argeș în decembrie 2017.
De asemenea, in august 2018 a sosit in Gara Băneasa si trenul Orient Expres care strabate anual teritoriul Romaniei cu oprire in Bucuresti si Sinaia de peste 100 de ani, ocazie cu care calatorii au fost intampinati pe covorul rosu si tranzitati prin salonul regal catre automobilele care urmau sa ii duca in centrul istoric al urbei.
Ultima dintre clădirile care alcătuiesc Gara Băneasa este cea mai noua și îndeplinește rolul de stație de călători pentru cursele sezoniere către Constanta și Mangalia din cursul verii și alte câteva curse anuale către zona Obor, Videle. Construcția a fost ridicata în anii 1970-1980 și se numea Centralizare Electrodinamica. La parter se afla biroul de mișcare de unde era coordonata circulația trenurilor prin stație iar la etaj erau diverse instalații și încăperi. În prezent aceasta clădire este stație CFR atât pentru călători cu caracter sezonier fără a exista casa de bilete, cât și pentru mărfuri.
Deși ansamblul gării pare părăsit iar activitatea are caracter sezonier, totuși acesta rămâne un obiectiv arhitectural important în zona cartierului Băneasa mai ales prin pavilionul regal și a piațetei încadrate de Muzeul Minovici și Fântâna Miorița. În ultima vreme, importanța acestui spațiu cu frumoasa sa esplanada a crescut devenind locația desfășurării Festivalului Balcanic anual care are loc în luna septembrie.
Autor: Georgiana Onofreiciuc