https://bit.ly/2QatTx4

 

Presiunile poporului asupra guvernului de a vedea o Românie unită, fac ca în vara lui  1916 tricolorul să adere la Antanta, în ciuda situației de pe front. Speranțele născute după câteva victorii inițiale sunt ușor înabușite de ocuparea Bucureștiului pe 23 noiembrie. Guvernul si familia regală se mută la Iași iar România nu poate decât să aștepte ajutor din partea Rusiei slăbite sau vestului aflat sub asediu.

               Primul război mondial a însemnat mai mult decât conflicte militare si diplomatice. Este prima dată când conflictul psihologic ia forma vectorului de persuasiune.

Sfârșitul anului 1916 se dovedește a fi un dezastru social. Acțiunile propagandiste ale Puterilor Centrale au prins partea română total nepregătită.

Neavând un serviciu de contraspionaj și propagandă bine dezvoltat( instituțional vorbiind, acesta ia naștere după încheierea războiului, denumindu-se Biroul 2 de contrainformații si propagandă), populația este bombardată de afișe și scrisori ce îndeamnă capitularea.

https://bit.ly/2M1M3hd

 

 

               Printre primele acțiuni inițiate de forțele germane, trebuie menționat episodul legat de elaboarea planului ,,Chemări către soldații noștri din Moldova ‘’, propus de Virgil Arion si aprobat de Mitropolitul Primat Konon, prin care soldații și ofițerii români ce continuau rezistența în Moldova erau sfătuiți să înceteze lupta. Această acțiune a avut mai multe fronturi, nelimitându se doar la afișe, ordonanțe si publicațiuni, ci apelând și la insinuări în cadrul ziarelor locale, printre acestea amintind Gazeta Bucureștilor( acesta fiind tradus în cele din urmă în germană :  Bukarester Tagblatt).

               Ordonanțele

               Ordonanța germană apare pe teritoriul bucureștean abia după câteva zile de ocupație. Cu această ocazie fac o mica paranteză pentru a nuanța rolul acesteia în cadrul unei societăți uzurpate și părăsită de lideri. Trecând peste aspectele practice ale ordonanței(de exemplu: confiscarea propietăților de către statul german), aceasta îndepărtează națiunea victimă de conceptul de libertate și egalitate în drepturi.

 

 

https://bit.ly/2M20jqd

                  Tocmai din  acest motiv consider că ordonanța este o formă sublimată a propagandei. Variind de la legiferări aparent penibile( cum ar fi interzicerea fabricării covrigilor și prăjiturilor, interdicția de a se tăia păsări în curte sau de a folosi fețe de masă în cârciumi și restaurante) până la confiscarea producțiilor agricole, acestea au condus populația bucureșteană într-o sărăcie totală.

În ciuda obsesiei constante de a aboli orice posibilă amenințare la adresa autorității germane, administrația germană a fost clătinată de ecoul victoriilor de la Oituz, Mărăsti și Mărășești. Primele simptome ale slăbiciunii Puterilor Centrale au fost continua circulație a zvonurilor de eliberare de sub stăpânirea nemțească și  întârzierea comunicatelor germane. În aceste circumstanțe, se încearcă motivarea populației( e drept, prin aceleași mijloace) de a trece la arme. Generalul Al. Lupescu arată că ,, inamicul operează nu numai pe calea cinstită a armelor, ci mai cu seamă cu mijloacele celei mai scârboase corupțiuni, începând să momească sufletul neprihănit al ostașului și tăranului nostru […] ‘’

Propaganda românească

https://bit.ly/2PKrGY5

 

Tema principală a acesteia pare a fi oportunitatea reintrării în război de partea Antantei fiind însoțită de respingerea propagandei germane care se axa pe vinovăția Regelui și pe vinovăția clasei politice romane. Devine foarte cunoscut manifestul românesc cu tendințe naționaliste( Fraților Români), răspândit în incipitul războiului în Transilvania și ulterior în toată România, care îi îndemna pe românii ce luptau pentru armata austro-ungară să se înroleze sub tricolor. Dincolo de proclamații și manifestul amintit mai sus, un rol deosebit a fost deținut de broșuri și cărțile tipărite pentru soldați și ofițeri. Astfel, pe 11 septembrie 1916, apare ,, Gazeta Ostașilor’’. Fiind inspirată după cunoscuta publicație franceză Buletin des Armées de la République și bucurându-se de contribuțiile publicistice ale unor personalități precum Octavian Goga, Mihail Sadoveanu si Nicolae Iorga, aceasta este distribuită în rândul combatanților aflați pe front. Precizăm de asemenea impactul revistelor,, În Carpați’’ și ,, Viitorul Țării’’, fiind elaborate într-un stil popular ușor acesibil soldaților. În plan spiritual, au fost tipărite broșuri și cărți religioase. Unul din cele mai cunoscute manifeste devine ,, Crezul ostașului român’’.

Aparent patetica, săraca, haotica si chiar hilar de incoerenta persuasiune românească în primul război mondial se dovedește a fi o contrareacție la adresa imperialismului german, menținând un sentiment de siguranța și naționalism. Măcar pentru următorii 20 de ani…

 

 

Bibliografie:

  • Lucian Boia – „Germanofilii” elita intelectuală românească în anii primului război mondial;
  • Nicolae Ciobanu, Vladimir E. Zodian, Dorin Mara – Enciclopedia primului război mondial
  • Radu Tudorancea – Frontul de acasă: propagandă, atitudini și curente de opinie în România primului război mondial
  • Historia.ro: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/propaganda-romaneasca-in-1917