Partea II

Secolul XX pare să pornească cu un aspect diferit și de latura religioasă și de cea a regalității. Prin finalizarea Palatului Universității de Medicină București, zona Cotrocenilor capătă și o influență științifică devenind astfel centrul de formare al tinerilor medici practicanți. Prințul moștenitor și viitorul kaiser Frederic Wilhelm vizitează de asemenea Palatul Cotroceni. La 8 ani după aceste eveniment notabil, Aurel Vlaicu consemnează un al doilea prin zborul realizat cu avionul său la Cotroceni.

În 1916, la reședința  regală de la Cotroceni, s-a ținut Consiliul de Coroană în urma căruia s-a hotărât ieșirea României din rândul țărilor neutre și intrarea în război de partea Antantei. Pe semne, în perioada Conflagrației Mondiale cartierul general care avea să ia deciziile importante pe durata acestuia se afla în Complexul Cotroceni. Aceasta funcționa ca o structură de comandă și control pentru totalitatea operațiunilor desfășurate în timpul războiului.

Perioada interbelică aduce și ea doza specifică de noutate acestei zone. În 1937 este așezată piatra de temelie pentru clădirea Școlii superioare de război iar un an mai târziu este finalizată biserica Sf. Elefterie Nou. Tot în această perioadă își găsește în mod regretabil sfârșitul și Armand Călinescu, om politic asasinat la intersecția dintre bulevardul Eroilor cu bulevardul Eroii Sanitari. Biserica Cotroceni este încercată din nou e un cutremur, însă reparațiile de data aceasta sunt puse în mișcare de către Alteța Sa, Regele Mihai.

Imediat după venirea regimului comunist, Palatul Cotroceni devine palat al pionierilor, mai târziu fiind readus la funcția sa de refugiu de protocol. Îmbunătățirile aduse complexului au fost minore. Complexul Cotroceni beneficiază începând cu 1972 de arene de tenis. Șase ani mai târziu este finalizat și Spitalul Universitar de Urgență București. Odată cu celebrele demolări de biserici, Nicolae Ceaușescu decide să pună la pământ mănăstirea Cotroceni, lăcaș de cult cu o vechime de aproximativ 304 ani. O parte din piesele componente ale mănăstirii au fost salvate și depozitate de către Camil Roguski în subsolul mănăstirii Cernica. Nici momentele ce au succedat Revoluția din 1989 nu au ocolit Cotroceniul. În 1990 cu ocazia freneziei legate de eliminarea tuturor elementelor conducerii anterioare, Gheorghe Gavrilescu, un șofer de macara din Brașov decide să participe la demolarea statuii lui Petru Groza din fața Facultății de Medicină.

 

Totuși cum au ajuns străzile din Cotroceni să poarte nume de doctori?

Este de-a dreptul o chestiune interesantă. Doi factori au contribuit la definirea acestui colț de București. Un prim factor îl reprezintă însăși existența doctorului Carol Davila, a cărui casă se află pe strada care astăzi îi poartă numele. Un alt factor determinați în acest sens l-a reprezentat înființarea facultății de medicină, instituție încadrată astăzi de aproximativ 50 de străzi cu nume de doctori. Parcela Davila, cum se mai numește această porțiune din sectorul 5, pare să fi evoluat în ceea ce cunoaștem azi ca urmare directă a implicării doctorului francez Carol Davila.

 

Dacă doriți să aflați mai multe lucruri despre această parte interesantă a Bucureștiului, vă așteptăm la turul nostru ghidat de pe data de 1 octombrie 2017.

 

Autor: Coman Maria Cristina

Bibliografie: