Stauropolis (lb. gr.) sau Orașul Crucii este unul dintre cele mai importante edificii din frumosul nostru oraș si Sector 3. Mânăstirea își primește cu porțile deschise deopotrivă vizitatori sau enoriași de peste 290 de ani. Începutul său aparține unei epoci de mult apuse și farmecul său este dat prin faptul că se remarcă înconjurată fiind de cu totul și cu totul altă arhitectură.
În 1724, grecul originar din Epir, arhimandritul Ioanichie Stratonikeas ridică o biserică. Acesta a zidit în curtea hanului său biserica și o mănăstire, susținută economic din veniturile de la han. Numele este dat de faptul că starețul a fost ales mitropolit al Stavropolei.
Istoria din păcate nu a fost blândă cu mânăstirea, hanul și anexele mănăstirii au fost demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea. Natura nu a fost nici ea prea liniștită și astfel biserica a fost afectată de cutremure, care au șubrezit turla până la cădere. Totuși trebuie remarcat faptul că picturile turlei au fost restaurate însă la începutul secolului al XX-lea.
Astăzi din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există o construcție de la începutul secolului al XX-lea, de remarcat faptul că noua construcție a fost ridicată după planurile arhitectului Ion Mincu.
Astăzi Mănăstirea Stavropoleos a fost reînființată ca mănăstire de maici cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și Sf. Iustin Martirul și Filosoful.
Având în vedere istoria sa putem doar spune că acest lăcaș de cult a devenit un simbol al Bucureștiului și practic istoria orașului este și istoria mânăstirii.
Autor: Andrei Țilimpea